Sunteţi puţini deocamdată, asta ştim, dar dragi ne sunteţi cu toţii.
Aşadar, ne-am hotărât să vă invităm la noi în sufragerie să bem un ceai, să mâncăm o prăjitură, să ne lăudăm cu ce-am mai scris, citit, desenat. Pentru că despre asta va fi vorba pe aici. Şi dacă se întâmplă să vă placă la noi, iar Catastrofele Drăguţe sunt mai mult drăguţe decât catastrofe, poate mai invitaţi şi voi un prieten, doi.
Bineînţeles, ştim că lauda de sine nu miroase a bine aşa că ne propunem să îi mai lăudăm şi pe alţii din când în când, pe acei scriitori, artişti, prieteni care ne inspiră.
Ei bine, dar am tot zis noi dar voi încă nu ştiţi despre cine e vorba, sau poate bănuiţi? Păi şi pe pagina de aici cu mai multe detalii, dar în mare este vorba despre mine, o profă de engleză-franceză care refuză să crească mare şi să se maturizeze, despre mâţele care îmi
La noi veţi găsi articole despre cărţi şi filme pentru copii, despre ilustratorii noştri preferaţi, despre cum e să fii acea profă care umblă mereu cu snopul de creioane colorate după ea, despre copiii minunaţi pe care îi întâlnesc în munca mea (eu, Daiana, pentru că pisicile lucrează mai mult de acasă ), despre proiecte frumoase cu şi despre copii şi nu în ultimul rând despre catastrofele drăguţe care ne ies uneori din vârful creionului.
Am vrea ca sufrageria noastră să fie acel spaţiu colorat şi viu în care putem reveni (sau rămâne) la vârsta la care, deşi citisem o sută de poveşti la fel, tot ne era teamă la ultima pagină că Făt-Frumos nu va scăpa de data asta. Cred totuşi că am greşit scriind "vârsta" mai sus. Nu e vorba despre copilăria din certificatul de naştere, despre cei şapte ani de acasă, ci mai degrabă de o atitutine aparte, cea care ne îngăduie să luăm poveştile în serios de fiecare dată, mai abitir decât ştirile de la televizor. Şi pe aia, eu o hrănesc cu poveştile citite, cu desenele mele, cu copiii pe care încerc să nu-i învăţ engleză şi franceză cu verbul şi cu pixul, ci cu fantezie şi culori.
Aşa că, bine aţi venit şi sperăm să vă fie vesel la noi!
